A fost groaznic in scoala generala. 1-4 am avut o invatatoare in pragul pensiei pe care o durea in cur de tot si care avea un obicei de a exagera orice cacat. Imi aduc aminte cum ne-a tinut morala o ora pe ceas pentru ca am iesit in pauza in curtea scolii sa jucam fotbal si am intarziat doua minute. Ok, inteleg sa ne fi atras atentia o singura data, din moment ce a fost prima oara cand s-a intamplat asta, dar sa continui cu cacatul asta o ora, inseamna ca ai alte probleme.
5-8 m-a prins in perioada in care era razboi in fosta Iugoslavie. Taica-miu marinar, plecat cu lunile si blocat prin Serbia pe vapor fara sa avem contact cu el, eu acasa cu maica-mea vai de curu nostru, trebuia sa ne descurcam din salariu ei pana venea tata acasa cu banu si atunci o mare parte din ei se duceau pe datorii. Colegii lui furau pe rupte. Vindeau motorina, dupa se intorceau acasa cu Audi si-si faceau vile, iar taica-miu nu fura si trebuia sa ne descurcam din imprumuturi. Profesorii nu stiau asta si nici nu le pasa, asa ca ma frecau la icre cu note mici in speranta ca poate vin si ai mei cu ploconul (cum faceau parintii care erau colonei in armata, medici sau sefi de sectie in politie). Asa ca atunci cand eu nu stiam sa fac o problema de matematica, primeam 3. Cand colegul care era fiu de politist nu stia, i se explica frumos unde a gresit. La capacitate nu am luat note foarte mari si directoarea scolii ne-a cerut pe fata spaga sa ma ajute sa intru la un liceu mai bun. Nu am acceptat si ma bucur de asta.
La liceu a fost mai ok, am inceput sa fiu eu mai coios si cu gura mare si am avut parte de prea putine astfel de incidente. Cu toate astea, era sa raman corijent la sport in a 11a si la religie nu am avut niciodata media mai mare de 7.
La facultate aveam profesori batrani si senili care incepeau orele explicandu-ne cate carti aveau ei publicate la varsta noastra si cum noi n-o sa ajungem nicaieri (normal, unde sa ajungem cu astfel de profesori?) dar deja nu-mi mai pasa.
Acum la munca sunt intr-o functie de conducere cu oameni sub mine si nu accept umilinte si atitudini. A trebuit sa ma cert cu multi din companie din cauza limbajului si a atitudinii si o s-o fac in continuarea, indiferent de consecinte.
Ma bucur ca am o situatie financiara OK si imi permit sa dau 1000 de lei pe luna la terapie sa imi rezolv eu toate cacaturile astea.