Am plecat acum 2 ani. Majoritatea experientei mele medicale este pana la urma in Romania.
Stai sa ghicesc. Esti inca rezident si crezi ca le stii pe toate. Majoritatea experientei tale e sa asisti in sala. Daca am gresit imi cer scuze, dar sunt aproape sigur ca asta e cazul.
Ce am vazut in schimb au fost multe intalniri de genul, dar DOAR retrospectiv. E super important sa se realizeze diferenta cruciala intre o raspundere medicala activa, actuala, pe caz si doar o prezentare selectionata dupa.
+
Cat despre notiunea de operatie laparoscopica. Doar ca si deviatie si completsre medicala. Azi a fost discutia despre o operatie la un pacient cu cancer de colon metastazat in ficat si in acelasi timp cu o suspiciune de tumora neuroendocrina in cauda pancreasului. Echipele nu discutau abordul operator prin prisma tehnicii operatorii. Ei discutau posibilitatea interventiei simultane, cum se embolizeaza porta pre-rezectie, ce sansa au sa faca un lavaj cu citoststic a cavitatii abdominale din cauza unor leziuni suspecte in peritoneu, cum tolereaza pacientul cura chimioterapica dinaimte de operatie, care e calitatea vietii, imputul oncologului in management si ce crede radilogul ca este infiltrat sau nu. Care sunt alternativele de ablatie a metastazei si sau eventualul abord minim invaziv. Oricat de mult ai dori sa crezi, asa ceva la noi nu se face, punct.
Punct, dar exact asta se discuta la raportul de garda cand eram acolo (unde? nu o sa dau detalii dar un spital de stat din Romania). Comisie formata din doua echipe de chirurgi pe diferite specialitati plus oncologi si/sau radioterapia. La fel cum zici tu ca experienta mea e mult prea restransa pentru a fi relevanta o sa-mi permit sa fac si eu la fel. Doar pentru ca nu ai vazut nu inseamna ca nu se intampla.
Cand naiba vom intelege ca pacientii din Romania nu mor pentru ca nu sunt operati bine. Majoritatea nu mor pe masa de operatie. Majoritatea mor pentru ca nu suntem instare sa facem un lucru de DURATA corect. Asta pe langa infectiile intra-spitalicesti care se distreaza cum vor ele in abuzul nostru de antibiotice. Cand naiba vom intelege ca parintii nostri mor pentru ca nu au follow upp pe termen lung, pentru ca nu exista loc si timp ca sa se diagnosticheze corect eventualele recidive, pentru ca managementul pe termen lung al unei boli este lasat la indemana foilor volante scrise inteligibil cu pixul si nu a unui protocol national, integrat si aplicat.
Nu, pacientii la noi mor (si iar o sa pun disclaimer ca vin expertii pe mine - nu mereu din cauzele pe care o sa le enumar au si medicii vina lor) pentru ca mananca sarmale dupa o colectomie desi li s-a interzis, mor pentru ca vin dupa rezultatul la o biopsie dupa 4 luni cand deja au recidivat, mor pentru ca desi ii sfatuieste un chirurg cu decenii de experienta insista asupra unei proceduri pe care nora lor care e medic de familie in nu stiu ce comuna considera ca e mai buna, mor pentru ca rudele lor vin in vizita si se pun in pat cu ei si pe urma se intreaba de unde au clostridiumul ala care i-a doborat.
Nu are rost sa o lungim de vreme ce ambii detinem adevarul absolut. Putem sa comparam Suedia cu Romania, dar avand in vedere cat din PIB investesc ambele tari in sanatate nu prea inteleg care e surpriza. Da, e mult mai slab sistemul dar degeaba cerem mai mult cand astea sunt posibilitatile, sa ne comparam cu alte tari care practic au inventat metodologia moderna nu e chiar corect.
Si disclaimer iar pentru baietii care stiu mai bine, nu apar situatia actuala dar trebuie sa ne gandim la ce oferim si noi in schimb intainte sa avem pretentii ca in occident. Sa ne comparam cu vestul europei nu e o comparatie corecta ci una care o sa ne deprime mereu.