Cel mai îngrijorător punct e acesta:

riscul de sărăcie este extrem de mare pentru copiii romi – rata de sărăcie în cazul lor este de 37,7 %, în timp ce rata naţională a sărăciei este de doar 4,3 %.

Acest detaliu esențial demonstrează aspectul cheie al stării vulnerabile ce caracterizează comunitatea romă atât în România cât și în restul Europei: sărăcia e o problemă persistentă și sistemică. Mulți când se gândesc la starea penibilă în care se află mulți indivizi romi instinctiv exprimă un sentiment de genul: "dacă ăsta e atât de sărac de ce nu-și găsește un post de muncă." Această idee naivă chiar dacă poate fi pusă în practică la nivel individual, este în realitate puțin constructivă și e deseori de-a dreptul nocivă deoarece ea ascunde acest aspect sistemic care constituie mediul în care persoana romă a crescut și sub jugul cărui și-a trăit toată viața.

Analizând puțin mai atent acest nociv mediu socio-economic în care suferă o bună parte a populației rome, e ușor de apreciat obstacolele enorme care mențin acest ciclu vicios al sărăciei. Închipuiți-vă că de de mic ați trăit într-o comunitate strânsă, săracă, și marginalizată. Nu ai avut șansa să mergi regular la școală fie din cauza că părinții s-au împotrivit, fie din cauza unor probleme materiale. Ajungi la vârsta de majoritate fără a beneficia de o educație formală sau de oarecare cunoștințe tehnice, și acum ce faci? Chiar dacă ești dispus să te integrezi în societatea generală, practic acest lucru pare imposibil. Chiar dacă există puține locuri de muncă la care ai fi eligibil, știi că în realitate discriminarea (uneori latentă, deseori explicită) la care vei fi expus va constitui o barieră enormă. Apoi de ce ai vrea să-ți asumi acest risc doar pentru a te integra într-o societate care te va trata cu un oarecare grad de ostilitate când poți rămânea în sânul comunității în care ai crescut și care conține toate cercurile tale familiale și sociale. E ușor să fii tentat să rămâi, să te căsătorești, și să ai copii...