Probabil ce mai misto carte scrisa vreodata de un roman e "Cal mai iubit dintre pamanteni". E genul de carte pe care o recitesti de X ori si mereu gaseti ceva nou. De recomandat recitirea le varste diferite.
Orice de Caragiale. Absolut amuzant.
SI acum ce nu am vazut pe aici :
Proza lui Toparceanu. "Parodii originale" si "Minunile Sfîntului Sisoe" sunt delicioase. Nici poezia nu e rea. Bine, e genul meu de umor, si stiu lume care nu e chiar amuzata. Eu sunt si de parerea nepopolara ca Macenonski ca poet e desupra lui Eminescu dar in sfarsit, nici unul nu ma incanta, doar ca aparent Adrian Marino era de acor cu gusturile mele ... lol
Radu Nor și I.M. Ștefan sunt iar interesanti, desi pusi langa SF-ul modern ... humm. Dar e decent si interesant sa citesti SF comunist din anii de glorie 60.
Urmuz. Un evreu trist de amuzant. Poate ca daca ar fi scris mai mult devenea un fel de Kafka. S-a sinucis de depresie. Iar e genul meu de umor negru. Si iar, nu stiu daca toata lume apreciaza ...
Cristian Tudor Popescu. "Planetarium". DA, e acel CTP, da inainte de revolutie si jurnalistica.
Din astia mai moderni, "2484-Quirinal-Ave", "Cel mai înalt turn din Baabylon" si "Imperiul Marelui Graal" de Sebastian Corn (dr. Florin Chirculescu defapt) sunt ok. Omul e mai cunoscut prin blogarime de la http://sebastian-corn.tapirul.net/
Tot din literatura contemporana, Razvan Coloja. Conoscut prin blogarime ca cypress de la defunctul opencube.ro are ceva carti interesante gen "Recolta Rosie".
Ce nu am citit dar am rasfoit si as vrea :
"Sînt o babă comunistă!" de Dan Lungu
"Contesa singeroasa" de Andrei Codrescu (ar fi un roman goth absolut demential bazat pe poveste contesei Bathory)
"Cimitirul" de Adrian Teleşpan (bine, e vb de un homosexual roman care isi gasete job de cioclu la Londra sau ceva)
Si ca tot vorbeam de Marino, de care nu prea multi stiu ...
Sa citez :
"Cultura română - și acesta este pragul cel mai greu detrecut - va trebui să facă saltul în ordinea spiritului, de la imagine, simbol, mit la idee, teorie, sistem: de la concretul poetic, la abstracția gândirii.
Suntem încă prea "lirici", prea "poeți" în toate. Și "rezolvăm" mult prea multe, încă doar prin "intuiții" și "imagini". Avem nevoie de o nouă cultură: mai teoretică, mai sistematică, mai "rece", mai raționalistă, mai pătrunsă de spiritul critic, de luciditate, de un superior "bun simț".
Iraționalismul și misticismul au făcut destule ravagii și la noi. Avem prea mulți filosofi-mit, profeți, egumeni mesianici (Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea, etc.)
Nu de "sentimentul tragic al vieții" (care și în occident este o raritate) avem nevoie ci de sentimentul creației durabile în orice domeniu: al lucrului bine făcut, al responsabilității, al seriozității și onestității, al comportamentului consecvent, al refuzului odioasei improvizații. Idealuri "minore" vor spune unii mistici exaltați. Sunt idealuri majore pentru un popor care le-a cultivat încă prea puțin.
Aceasta ar putea fi o adevărată "revoluție spirituală românească". Ar putea fi cândva...”