Pe scurt: * ce a facut fiecare inainte de casatorie e bun propriu, nu se imparte. * toate bunurile obtinute in timpul casatoriei sunt prezumate a fi comune (50-50%)... * DAR, asta e doar o prezumtie, spre exemplu se poate dovedi ca unul dintre soti a contribuit mai mult decat celalalt (spre exemplu, au cumparat un apartament, dar 70% din bani au fost dati de sotie care i-a primit cadou de la ma-sa) sau "el era director de multinationala si castiga o palarie mexicana de bani in timp ce ea freca menta" (aici e ceva mai sensibila problema, pentru ca daca sta acasa si are grija de gospodarie/copii se considera ca lucreaza pentru familie, deci banii se impart (ca sotul nu putea sa munceasca asa productiv daca mai trebuia sa spele vase si sa schimbe scutece in timpul asta) dar sa zicem daca nu sunt copii si sotul a angajat deja 2 menajere si un gradinar, atunci chiar daca bunurile au fost obtinute in timpul casatoriei ele nu se impart 50-50%) * Contractele prenuptiale pana nu demult erau interzise in mod expres, acum sunt permise, si se pot stipula de la inceput anumite chestii (nu, nu poti baga ca trebuie sa faca sex de minim 5 ori pe saptamana, si minim 2 ori sa fie si oral), in general sunt destul de inutile comparativ cu alte tari (US of A ca de acolo a invatat toata lumea drept) avand in vedere ca la noi nu exista reglementari de genul "dupa 5 ani se imparte totul la 2", si in general majoritatea clauzelor din contractele prenuptiale americane fac ca regimul bunurilor sa fie asa cum e la noi "by default". Totusi daca exista un dezechilibru financiar major intre soti, sau vrei sa mearga totul mai usor in cazul unui divort un contract prenuptial te poate scapa de un proces de partaj anevoios.