Dacă nu intervenea NATO, sârbii probabil că ar fi luat controlul definitv al majorității Bosniei însă oricum ar fi pierdut Krajina. Ai dreptate că la început practic toată armata veche iugoslavă rămăsese în mâinile sârbilor pe când nici Croația nici Bosnia nu dispuneau de o armată veritabilă sau chiar de armament serios. Ca rezultat forțele sârbe inițial au putut avansa extrem de rapid și repede au ocupat zonele din Croația populate preponderent de Sârbi (Krajina) și au luat controlul majorității covârșitoare a Bosniei (VRS=forțele sârbe, HVO=forțele croate, ARBiH=kebabi).
Deci la acel punct războiul din Bosnia fusese deja practic câștigat din punct de vedere militar. Forțele sârbe nu aveau nicio intenție să mai avanseze deoarece restul zonelor erau preponderent populate de croați sau bosniaci. Cea mai mare problemă era luarea finală cu asalt a puținelor orașe care încă ofereau rezistență (în special Bihać, Srebrenica, și Sarajevo) și care erau majoritar populate de bosniaci la acest punct. Forțele sârbe cu susținerea unei artilerii puternice și unica aviație din zonă fără dubii că ar fi reușit în vreo 6 luni să termine ofensiva.
Problema e că în acest timp Croația a reușit în sfârșit să creeze o armată decentă cu ajutorul SUA/NATO. Această armată nouă a lansat Operațiunea Furtună care a avut un succes fenomenal, practic eliminând întreaga prezență sârbă (atât militară cât și civilă) din Croația. Aceasta ofensivă a continuat și în Bosnia (ca parte a unei înțelegeri între bosniaci și croați mediate de SUA), iar în schimb forțele sârbe au fost bombardate de mai multe ori de forțele aeriene NATO. În aceste circumstanțe forțele sârbe au fost forțate să se retragă și eventual s-a ajuns la compromisul de la Dayton.
Sigur, ai putea spune că dacă nu ar fi existat restricții externe Serbia ar fi putut interveni deschis cu întreaga putere a armatei iugoslave, prin uzul artileriei și aviației formidabile de care dispunea orice rezistență ar fi putut rapid elimina orice rezistență militară și războiul s-ar fi terminat în vreo cinci luni. Însă războiul nu a avut loc într-un vacuum, și factorii externi au limitat sever libertatea acțiunii atât a Serbiei cât și a forțelor armate a Republicii Srpska.
