stau în anglia de ceva vreme. cartierul meu este cartierul musulman, dar comunitatea este atât de mare încât nu vezi cu totul altceva dacă mergi prin restul orașului.

acum, ce am observat. vesticii, englezii, au o mentalitate. aia open minded, vestică, politically correct, spune-i cum vrei. imigranții, indiferent de background, gândesc cu totul diferit. sigur, în public, ei vor încerca să pară politically correct. numai america și canada au reușit să obțină o societate multiculturală bazată pe valori comune. anglia, franța… asta sunt țări multiculturale, dar culturile astea nu au nimic în comun.

noi, românii, vorbim limba română. indienii, limbile lor. arabii, araba. după două generații, indienii vorbesc acasă și pe stradă limba lor, iar engleza prost.

englezii organizează gay parade. englezii cred tot felul de tâmpenii. englezii cred că multiculturalismul e minunat. am o prietenă, englezi, care au făcut o chestie cu hug an immigrant each day happening.

românii se pisă pe englezi. indienii se pișă pe englezi. polonezii se pișă pe englezi. arabii se pisă pe englezi.

românii, indienii, polonezii, arabii nu cred nici în corectitudinea politică, nici în multiculturalism, nici în gay parades. imigranții din europa disprețuiesc imigranții din asia sau africa. indienii cred că sunt superiori europenilor. arabii vor moschei peste tot și consideră englezoaicele curve. arabii disprețuiesc creștinii.

și eu încă umblu cu cuțitul după mine după ce mi-au bătut niște prieteni cu bâtă și lanțuri și l-au atacat pe unul cu o fucking macetă. dă-i în pula mea, parcă scriu memorii din expediție colonială în junglă.

că am prieteni musulmani… da, am. și indieni, și polonezi. oameni mega ok, care ar sări la bătaie pentru mine. care m-au primit în casă și pe care i-am primit în casă. există o oarecare solidaritate a imigranților fată de localnici. iar mentalitățile sunt, de multe ori, asemănătoare.

dar, ce voiam să zic: nici unii, nici alții n-au nici măcar o legătură vagă cu țara și cu poporul care îi găzduiește. și acum, dacă mă gândesc, nici măcar țara nu mai are vreo treabă.